Sabatul

Sabatul a fost instituit în Eden înainte de apariția păcatului, onorat de Dumnezeu, pus deoparte prin hotărâre divină și dat omenirii ca memorial perpetuu al unei creații finalizate. A fost bazat pe faptul că Dumnezeu Însuși S-a odihnit de creaţia Sa, a binecuvântat Sabatul, l-a sfințit şi l-a pus deoparte pentru om Creatorul din Geneza a fost Fiul lui Dumnezeu Însuşi, a doua
Persoană a Dumnezeirii eterne, care în acest mod a stabilit Sabatul originar . În timp ce Sabatul este înscris în chiar inima poruncilor lui Dumnezeu, trebuie reamintit faptul că Iisus a spus: "Fiul Omului este Domn și al Sabatului" Cu alte cuvinte, El este autorul și Creatorul său, Protectorul său. Sabatul este "Sabatul Domnului Dumnezeul tău" Astfel, Hristos este Domnul său, iar Sabatul Îi aparține. Este ziua Sa, este ziua Domnului. Creştinii cred că, întrucât Biblia îi consideră copii ai lui Dumnezeu, cumpărați cu sânge, atunci ei Îi aparțin și trăiesc în El, iar El trăiește în astfel nefiind decât natural ca păzirea Sabatului, expresie a dragostei și loialității față de El, să fie descoperită în viețile oamenilor.

Sabatul nu a fost inițial dat doar pentru a da odihnă după epuizarea muncilor din primele şase zile ale săptămânii, ci a fost oferit pentru cel mai înalt bine al omului – spiritual, intelectual și fizic. A fost în principal dat pentru părtășia cu Dumnezeu, având în vedere că Dumnezeu este Cel care asigură odihna și Cel care sfințește. Dar, după căderea omului, pe langa faptul că a oferit odihna fizică necesară, a fost semnul de ascultare faţă de Creator